Interviu cu Cătălin Oprișan, prim-vicepreședinte D’Angelo: „Vreau să promovăm minifotbalul!”

Cătălin Oprișan a fost cooptat de D’Angelo în funcția de prim-vicepreședinte al clubului, iar Asociația Municipală de Minifotbal București a realizat un interviu cu renumitul jurnalist sportiv în care acesta a vorbit despre minifotbal, în general, și despre planurile și obiectivele sale ca oficial D’Angelo, în particular.

AMMB: Care este povestea asocierii lui Cătălin Oprișan cu acest sport recunoscut relativ de curând în România? De ce minifotbalul și de ce D’Angelo?

Cătălin Oprișan: Cu 20 de ani în urmă, eram primul jurnalist din România care scria cronica întâiului nostru meci de futsal, la nivel de echipă națională, deci pot spune că am fost aproape de fenomen încă de la începuturile sale ”oficiale”. După ce am dat drumul podcastului ”Vreau să știu”, Doru Stoica m-a întrebat dacă n-aș fi de acord ca băieții să evolueze cu… logoul proiectului pe piept. Cum să refuzi așa ceva? Le-am mulțumit și ne-am împrietenit!

AMMB: Cu ce gânduri vii la D’Angelo? Ce planuri de viitor și ce obiective ai în ceea ce privește implicarea ta în minifotbal?

C.O.: Voi fi sincer! Nu sunt un specialist, așa că prefer să stau în umbră. Știu ce pot băieții, așa că sunt de părere că e mai bine să-i las să-și facă treaba. Normal, atunci când va fi nevoie de mine, voi striga ”prezent!”. Vreau ca echipa să fie din ce în ce mai cunoscută și, prin ea, să promovăm minifotbalul!

AMMB: România este una dintre cele mai titrate naționale de minifotbal din lume, cucerind de șase ori titlul european și devenind campioană mondială la finalul anului trecut. Cum vezi tu lucrurile, consideri că se bucură minifotbalul de popularitatea și de recunoașterea cuvenite la nivel național, din partea presei, a autorităților și chiar a publicului larg?

C.O.: Din păcate, nu, nu se bucură. Pentru că sunt alte știri ce fac audiență. După părerea mea, aici e mult de lucru. Fiecare jucător are o poveste, echipa are una, dar cine să le scrie, cine să le prezinte? Vorbim despre minifotbal, la nivel de chipă națională, o zi, două, atunci când se mai cucerește un titlu. Apoi, liniște…

AMMB: Cum ți se pare, strict din punct de vedere sportiv, minifotbalul în comparație cu fotbalul?

C.O.: La cel de pe teren mare, ca fundaș, ori ca portar, mai poți trage chiului. La minifotbal alergi, tăticule. Consum mare, efort mare, ruperi de ritm, chiar dacă terenul e mai redus ca dimensiuni…

AMMB: Ai de gând să încerci să atragi și alte nume cunoscute în cadrul proiectului D’Angelo sau chiar, de ce nu?, în minifotbal?

C.O.: Le-am spus, multora, povestea D’Angelo – Vreau să știu. Nu-s pescar, dar nada a fost aruncată. Așteptăm…

AMMB: De ce ar avea nevoie minifotbalul pentru a deveni un sport care să atragă mii de oameni la meciuri și care este orizontul de timp în care crezi că acest vis ar putea deveni realitate?

C.O.: De sponsori puternici și de publicitate. De oameni care să vorbească NUMAI despre asta, cu exemple.

AMMB: Superliga București este considerată cel mai puternic campionat de minifotbal din țară. Când și în ce context ai auzit de Campionatul Municipal de Minifotbal București și cum ți se pare nivelul de aici?

C.O.: Sper să nu confound, am auzit prima oară acum vreo 8-10 ani, când Dani Oțil, cu care pe atunci eram coleg la ”Neatza”, avea o echipă, ce se duela cu Pronostic și cu Tazmannschaft. ”Fierbea” mereu, mă lua cu el la meciuri, peste tot prin București. M-a atins și pe mine ”microbul”.

AMMB: Ce le transmiți fanilor minifotbalului și celor care poate ar dori să se implice, în orice fel, în fenomen?

C.O.: Fotbalul mic este spectaculos, iar noi, românii, ne pricepem, real, la așa ceva. Să vină la terenuri, și unii, și alții! Au ce vedea!